„Leagănul, în care era crezul nostru în primul rând, odihnea ca un mic copil”

Ideologia reformistă în conceptul lui Martin Luther a prins rădăcini la Cluj mulțumită preotului paroh de origine săsească Heltai Gáspár, respectiv colegilor săi, preotul Gyulai István și dascălul Ozorai István. Reformarea orașului a avut loc la 15 martie 1556, odată cu alungarea călugărilor din mănăstiri, iar în ziua următoare picturile, tablourile și statuile adunate din biserici au fost distruse, arse.

Cu sprijinul financiar sosit din partea ultimului principe din Ardeal, Apafi Mihály (1632-1690), începând cu anul 1685 sunt deja patru preoți reformați, care slujesc la Cluj. În anul 1734 din 1525 familii, 814 au avut religie reformată, respectiv au fost înregistrate 301 catolici, 276 unitarieni, 122 evanghelici și 12 români greco-catolici.

PRIMA BISERICĂ

Cu privire la anul construirii bisericii aflate în afara zidului protector al orașului, lângă „Magyarkapu” („Poarta maghiară”, locul actual al clădirii Institutului Teologic Reformat) nu avem date înregistrate. Excepție fiind anul 1672, marcat pe vechiul amvon, șlefuit din piatră.

1686 – a fost anul în care biserica a fost avariată în urma pătrunderii unor grupuri de tătari, dar cel mai probabil este vorba de grupuri imperiali austrieci.
1689 – a avut loc restaurarea bisericii, însă a fost distrusă din nou în incendiul din anul 1697.
1705 – se finalizează noua biserică din lemn, care era construită în formă de cruce, amplasată la o distanță mai mare față de zidul cetății, pe terenul din spatele bisericii actuale.
1774 – din donațiile soției d-lui Farkas János, constructorul de orgi din Cluj Michael Kesstner, a construit o orgă cu 8 registre pentru noul lăcaș de cult.
1827 – au loc pregătirile pentru construirea unei biserici noi, cu sprijinul susținătorilor și credincioșilor a căror număr – cu voia lui Dumnezeu – creștea de pe o zi pe alta.

CONSTRUIREA BISCERICII CU DOUĂ TURNUI DE PE STR. „MAGYAR UTCA“

„Construind această biserică contribuim la fericirea urmașilor noștri.”

1828 – se aprobă proiectul realizat de Winkler György, inspirat după structura bisericii „Debreceni Nagytemplom” din Ungaria.
1829 – în ziua de 3 octombrie, într-o festivitate organizată cu participarea membrilor sinodului organizat la Cluj a avut loc așezarea fundației.
1838 – se finalizează acoperișul bisericii.
1840 – au început construirea turnurilor. După decesul lui Winkler György, lucrările au fost preluate de Kagerbauer Antal, care se abate de la planul lui Winkler și reface proiectul fațadei împreună cu cele două turnuri.
1842 – un turn este deja înălțat, dar din cauza lipsei de bani al doilea turn stă neterminat, iar pereții nu au fost tencuiți nici din interior, nici din exterior.
1847-1850 – se construiește boltă barocă, care este susținută de o eclisă dublă, amplasată pe un sistem de cornișe cu trei articulații cu friză simplă. Kagerbauer a sprijinit brâul cu un pilon decorat cu motive corintiene. Pe deasupra punctului de întâlnire a celor trei naosuri lungi de câte 50 m, s-a amplasat o cupolă cu un diamateru de 12,6 m, înalt de 19,5 m. Această cupolă a fost ornamentată cu opt rânduri de rozete aurite și de un tavan casetat aurit.
Ușile și ferestrele bisericii noi, dar și amvonul au fost realizate de tâmplarul Rauch András, iar băncile de tâmplarii Dalchau József și Kállai Lajos.
Ultima slujbă în biserica veche din lemn a fost serbată în 2 noiembrie 1845 de către preotul Herpei Gergely.
Clopotele bisericii provin din clopotnița bisericii de pe str. M. Kogălniceanu, care au fost donate de principele I. Rákóczy György, s-au topit în incendiul din 1798. Din topitura respectivă contesa Rhédey Mihályné, născ. Bánffy Terézia și baroneasa Bánffy Sándorné, născ. Kemény Ágnes au comandat de la Andrásofszki János două clopote, unul de 2509 kg, iar celălalt de 1456 kg.
Biserica încă nu a fost finalizată în totalitate, dar în 12 octombrie 1851 a avut loc sfințirea ei. În exterior încă nu era tencuită, și erau construite doar galeriile de sub turn și cea de vis-à-vis. Celelalte două au fost finalizate în 1879, pe baza proiectului realizat de Hottner Ferdinánd, discipolul lui Kagerbauer.
1851 – orga veche din fosta biserica de lemn a fost amplasată în biserica nouă.
1871-1972 – s-a construit casa parohială nouă, proiectată de Hottner Ferdinánd, iar etajul acestuia s-a construit de abia în 1921.
1926 – interiorul și exteriorul bisericii a fost renovat mulțumită angajamentului sârguincios al preotului Vásárhelyi János dar și donațiilor sosite din partea enoriașilor.
1923-1924 – în spatele bisericii actuale, pe fostul amplasament al bisericii din lemn, s-a amenajat un teren de tenis și respectiv patinoar.
1931 – visul unui fost preot, numit Szász Gerő a devenit realitate: în jurul bisericii a fost creată o grădină frumoasă plină cu flori „Această curte trebuie transformată într-un paradis“ – rostea el.
1937 – lângă casa parohială s-a construit biroul și sala comunitară.
1941 – s-a finalizat construirea orgii mari cu 3 manuale, realizată de firma Angster (loc. Pécs, Ungaria). Componentele instrumentului vechi au pornit pe un drum lung, ajungând în 1941 la muzeu, iar apoi în 1963 la o altă parohie din Cluj. În 1983 în Beclean și Nimigea s-a încercat readucerea lor la viață, însă fără succes. În 1991 ceea ce a mai rămas din interior, a fost readus la locul ei de origine.
1948 – în urma naționalizării, comunitatea bisericească își pierde școala de pe str. „Magyar“ (21 Decembrie), școala de pe str. „Téglás” (Cărămidarilor), dar și un cămin de bătrâni și o grădiniță pentru copii, clădirea aflată vis-à-vis de biserica actuală, fosta casă parohială.
1962 – a avut loc naționalizarea unui teren de 4830 mp, folosit ca teren de sport, respectiv pavilion de patinoar.

În anii ’70 a început construirea unui cartier nou creat în dimensiuni uriașe în zona fostului așa numitul „Hostat”. Este probabil că această denumire folosită inclusiv în zilele de azi, provine din cuvântul german Hofstadt, întrucât acest domeniu a fost locuit de secole întregi de către agricultori care aveau drept scop amenajarea grădinilor de legume. Ei produceau majoritatea necesarului de legume pentru locuitorii Clujului.
Sute dintre aceste case, inclusiv habitatul unei tradiții populare de viață în comunitate au fost distruse și demolate cu buldozere. Dispersarea acestei comunități care a constituit de asemenea nucleul bisericii reformate, a avut consecințe grave, sau chiar tragice: decese, emigrări, mutări în cartiere noi construite și o scădere semnificativă în numărul de suflete din populația maghiară a orașului.

Începând din 1971, s-au format patru parohii independente din parohia „mamă”.
1983-1987 – a avut loc renovarea interiorului bisericii, respectiv a pereților exteriori pe perioada de slujire al preotului Adorjáni Albert.
1989 – în noiembrie, după opt ani de obstacole din partea autorităților, comunitatea primește în cadou de la credincioșii din Anglia un sistem de amplificare, care a rezolvat dificultățile legate de acustică în biserică.
Renovarea exterioară a bisericii a început în 1998. În primul rând cele două turnuri au primit câte un acoperiș nou. Din cauza putrezirii unor componente de lemn, acoperișul deasupra naosului în partea centrală a scăzut cu 30-40 cm. Munca de salvare a fost începută în anul 2001 și mulțumită lui Dumnezeu la sfârșitul anului 2002 biserica stătea sub un acoperiș fixat și bine consolidat.